Noapte albastră.

 

Mă descalț și calc pe nisipul care se întinde dintr-o parte în cealaltă parte a litoralului, cu câteva despărțituri de pietre. Nisipul s-a răcit, iar soarele a apus demult. A rămas cerul albastru unit cu marea. După o zi caldă cu valuri puternice, acum totul este nespus de liniștit și frumos. Se mai aude din când în când câte un val ce se sparge de țărm într-o extraordinară simfonie dirijată de vânt. Bucăți de pietre se zăresc în depărtare, modelate de apa mării. 

Își face apariția și luna care se oglindește în marea întunecată strălucind la atingerea ei. Vântul agită marea, iar marea foșnește odată cu vântul. Valurile înspumate se izbesc de mal și imediat sunt împroșcată de milioane de stropi de apă aduși de vânt. Mă îndepărtez imediat de marea agitată. Încep să nu o mai aud, mă uit înapoi și mă minunez de strălucirea ca de diamant a mării oglindite de lună.

Atunci când savurezi conștient fiecare moment prezent, te umpli de energie, de o stare de spirit din cel mai înalt grad, te umpli de mulțumire și simți o conectare cu nisipul, pământul, cu tot ce te înconjoară și o conectare cu tot universul.

Gabriela Bogdan