Mă aflu pe drum. Sunt pregătită sufletește să las în urmă acele zile de vacanță de neuitat. Meditez și îmi ascult gândurile care mă conduc pe cel mai bun drum, de aceea, iubirea de sine mă ajută să văd clar toate situațiile. Am încredere în viață și las totul să decurgă cu ușurință, mai ales plecarea din stațiune. Rămân tăcută și apelez la puterile mele creatoare, să-mi cultiv convingeri noi, care să atragă în viața mea numai fericire, bucurie și prosperitate. Cu energiile pozitive încărcate, privesc viața cu luciditate, astfel încât îmi plantez în minte dorința de a ajunge cu bine acasă, acolo unde mă așteaptă iubirea, iubirea a tot ce este, în frumusețe și pace.
Călătorind din oraș în oraș, aerul se schimbă, devine mai rece, dar eu rămân neschimbată în propriile puteri interioare. Știu că mă așteaptă orașelul meu situat la poalele munților, cu prietenii și cu familia. Sunt mulțumită de mine însămi, și oriunde aș călătorii, nu uit niciodată casa mea. Mă aflu în mașină și privesc pe geam, peisajele și cerul înorat. La fiecare kilometru străbătut, mă apropii din ce în ce mai mult de munți. Cobor din masină pentru a respira aerul proaspăt de munte și pentru a contempla peisajul mirific al brazilor și pădurilor.
Câteva momente meditez cît de frumoasa este viața.
Casa pare din ce în ce mai aproape. Sunt deja pe drumul înconjurat de munți și păduri.
Adulmec parfumul brazilor și privesc culorile acestora, de parcă ar fi pictate. Zăresc apusul soarelui cu razele lui gingașe, coborând printre păduri. Un pic de ceață își face apariția în vârful munților și se risipește numai atunci când vântul o destramă. Un peisaj magnific și o priveliște grandioasă mă îndeamnă să contemplu frumusețea lor, de aceea rămân tăcută și gânditoare la clipa de fața, la momentul prezent.
Gabriela Bogdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu